FINALITATILE EDUCATIEI PRESCOLARE.
SISTEMUL FINALITATILOR IN
INVATAMANTUL PRIMAR.
Membrii
grupului:
·
Spaimoc
Adriana Florina
·
Muresan
(Candale)Dana Maria
·
Sasarman(Campean)Zamfira
·
Joja
(Niculai)Florina
·
Ursa(Domide)Virginia-Ioana
FINALITĂILE EDUCAȚIEI PREȘCOLARE. SISTEMUL
FINALITĂTILOR IN ÎNVĂMÂNTULUI PRIMAR
Cadrul definirii finalităților educației preșcolare
“Modelarea personalității, pregătirea omului pentru integrarea social –
în mod conștient, sistematic, organizat – se realizează în instituțiile de învățământ”
(Tomșa Gh., coord., 2005, pag. 56).
Prima
instituție de învățământ cu care copiii intră în contact este grădinița –
instituția menită să ocrotească și să facă educația copiilor aflați la vârsta
copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).
Finalitățile
educației reprezintă un concept integrator ce sintetizează și sistematizează
nivelurile și categoriile de scopuri, sugerând și responsabilitatea factorilor
care le formulează. Ele cuprind:
▪ nivelul finalităților, la decizia factorilor politici, însemnând opțiunile
și orientările naționale fundamentale în materie de educație (și depinzând de
dezvoltarea economică, socială, culturală);
▪ nivelul scopurilor, care angajează responsabilitatea administratorilor
învățământului și a specialiștilor, privind gestionarea educației (organizare,
curriculum, rețea școlară, mijloace);
▪ nivelul obiectivelor, ce angajează responsabilitatea managerilor,
profesorilor, învățătorilor, institutorilor, educatoarelor la convergența
dintre ce este necesar și posibil de realizat.
Finalitățile
educației desemnează totalitatea idealurilor, scopurilor și obiectivelor educaționale
de diferite niveluri și categorii, care configurează proiectul de personalitate
în baza căruia sunt orientate și organizate sistemele educaționale.
Idealul educațional este modelul de
personalitate spre care tinde o societate și la realizarea căruia contribuie
procesul de învățământ și alte infuențe exercitate asupra tinerei generații. El
cuprinde valori împărtășite de societate dintr-o perioadă istorică, dintr-o națiune.
El este „întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democratice și pe aspirațiile
societății și contribuie la păstrarea identității naționale” și constă în „dezvoltarea
liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea
personalității autonome și creative”
(Legea învățământului 84/1995).
Scopurile educației traduc
idealul educativ pe vârste și pe etape ale procesului de învățământ. În timp ce
idealul este o aspirație, o intenție, o perfecțiune greu de atins, scopurile
cuprind implicit sau explicit și direcțiile
de acțiune pentru realizarea lor. În timp ce idealul este un model global de personalitate, scopurile
prezintă o abordare analitică, din
perspectivă temporală și structurală, prin descrierea componentelor (cognitivă,
socio-afectivă și psiho-motorie, motivațională și atitudinală) și a interacțiunilor
dintre acestea, ele vizează laturile și componentele educației, nu doar
ansamblul proiectului personalității.
Obiectivele educaționale sunt
subordonate scopurilor (și evident idealului), constituind expresia operațională
pragmatică a finalităților, deosebindu-se prin câteva trăsături definitorii de
celelalte finalități:
▪ sunt formulate în termeni operaționali,
empirici, cu condiții și termene ( pot fi evidențiate, observate, măsurate
nemijlocit în comportamentul celor educați după învățare) și constituie puncte
de reper în evaluare și proiectare;
▪ sunt finalități centrate pe cel
educat (comportamente, performanțe ce rezultă din activitatea lor de învățare);
▪ sunt centrate pe rezultate (nu pe
activitate), cuprind parametri ce descriu „produsul”, comportamentele așteptate de la elevi și preșcolari
la finele activității;
▪ sunt nu
doar expresia unor necesități (ca și
scopurile), ci și a unor posibilități
de realizare concretă, o sinteză între necesar și posibil de atins la un moment
dat, în condiții concrete.
Curriculum
pentru învățământul preșcolar are în vedere atingerea următoarelor finalități
ale educației timpurii:
▪ dezvoltarea liberă, integrată și armonioasă a personalității copilului,
în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea
autonomă și creativă a acestuia;
▪ dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și
cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi.
Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca
experiențe autonome de învățare;
▪ descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a
autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
▪ sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități,
deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școala și pe tot
parcursul vieții.
Întrucât
finalitățile educației în perioada timpurie (de la naștere la 6/7 ani) vizează
dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale
curriculumului sunt formulate pe domenii experiențiale, ținându-se cont de
reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. În acest sens, domeniile
experiențiale devin instrumente de atingere a unor obiective si, în același
timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care
ele indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor
de dezvoltare.
Domeniile
experiențiale sunt:
1.
Domeniul estetic și creativ
2.
Domeniul om și societate
3.
Domeniul limbă și comunicare
4.
Domeniul științe
5.
Domeniul psiho-motric.
Domeniile de
dezvoltare sunt:
1.
Domeniul Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală
2.
Domeniul Dezvoltarea socio-emoțională
3.
Domeniul Dezvoltarea limbajului și a comunicării
4.
Domeniul Dezvoltarea cognitivă
5.
Domeniul Capacități și atitudini în învățare
Reforma învățământului
este definită ca „o schimbare amplă în orientare, structură și conținut” (Dicționar
de pedagogie, 1979, pag. 338). Coordonatele pedagogice ale acestei definiții
delimitează astfel atât elementele componente ale reformei, cât și ierarhia
schimbărilor care susțin și validează practic realizarea efectivă a oricarei
reforme din învățământ:
▪ scimbarea finalităților care determină orientarea valorică a sistemului
și a procesului de învățământ;
▪ schimbarea structurii de bază și de conducere a sistemului de învățământ
pe niveluri, trepte, cicluri etc. în vederea îmbunătățirii tuturor activităților
organizate în cadrul procesului de învățământ;
▪ schimbarea conținutului instruirii, proiectat în sens curricular, în
funcție de obiectivele generale și specifice elaborate la nivel de politică a
educației, determinate prin calitatea planului de învățământ, a programelor și
manualelor școlare.
Reforma
învățământului preșcolar – numit în ultima vreme și învățământ preprimar – devine o parte componentă a reformei
generale a educației/învățământului care își propune, în mod prioritar
schimbarea finalităților, în vederea operării, în consecință, a unor
transformări substanțiale la nivelul structurii de organizare a gradiniței, pe
grupe de copii, și în domeniul programei activităților instructiv-educative,
urmată, în logica proiectării curriculare, „de unele recomandări metodologice” necesare fiecarei educatoare pentru realizarea
eficientă și evaluarea continuă, formativă, a conținuturilor propuse.
În ceea ce privește finalitățile – prima coordonată pedagigică a
reformei învățământului preșcolar – gradinița de copii urmărește pe tot
parcursul ariilor și al ciclurilor sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă
generalitate, derivate din structura idealului educației („formarea
personalității autonome și creative”),
deschise, în același timp, în direcția elaborării și aplicării unor strategii
optime de specificare și de concretizare, productive în plan psihologic și
social:
a)
Dezvoltarea psihică și fizică
normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de dezvoltare a acestora,
dar și cu trebuințele, activitate specifică vârstei preșcolare, situată între
3-6/7 ani;
b)
Socializarea copilului preșcolar și
pregătirea acestuia pentru debutul școlarității – la nivel intelectual,
afectiv-motivațional și psihomotor.
Trebuie remarcate
coordonatele pedagogice de natură axiologică și normativă care stau la baza
acestor finalități ce anticipează un tip de schimbări educaționale care
orientează și conduc procesul de instruire realizabil pe parcursul învățământului
preșcolar. Asupra acestor aspecte de ordin tehnic și metodologic insistă și
Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, care evidențiază
reperele unor transformări urmarite cu consecvență de reforma învățământului
preșcolar:
▪ „o libertate mai mare oferită copilului, capacităților sale de expresie”;
▪o eliberare a copilului și
a educatoarei de orice tendință sau practică de formalism, ceea ce are drept
consecință perfecționarea continuă a corelației pedagogice subiect-obiect;
▪ o restructurare
curriculară a raporturilor dintre educație și instruire; ca atare învățământul
preșcolar, plecând de la obiectivele sale generale și specifice, este „conceput ca o instruire realizată prin educație și nu ca o educație
dobândită prin instruire”;
▪ o viziune didactică, de
tip curricular, bazată pe valorificarea deplină a trebuințelor de dezvoltare
ale copilului, dincolo de orice „tipar prestabilit de o
didactică suverană” (de tip tradiționalist).
În contextul finalităților educației
preșcolare, instruirea susține „structura de bază” a educației preșcolarului în plan
intelectual, dar și moral-afectiv, psihofizic, dar și estetic. În această direcție
este angajată întreaga activitate proiectată pe termen mediu și lung în vederea
formării „imaginii de sine”, a „conștiinței identității”, care presupune „capacitatea
de a cântării alternativele în mod sistematic”, în cadrul unor viitoare aptitudini sau abilități realizabile, după
cum preciza Jean Piaget, la începutul adolescenței.
A doua coordonată majoră a
reformei învățământului preșcolar o constituie noua structură de organizare a grădiniței de copii, ca instituție
autonomă și integrată, în același timp ca treaptă a școlii primare.
În sistemul românesc de învățământ
grădinițele sunt organizate, în general, pe patru grupe:
® grupa mică (copii
între 3 și 4 ani);
® grupa mijlocie
(copii între 4 și 5 ani);
® grupa mare (copii
între 5 și 6 ani);
® grupa pregatitoare
(copii între 6 și 7 ani).
Conform legii învățământului
obligativitate are doar grupa pregatitoare, din această cauza nu toți copiii
frecventează cele patru grupe, unii limitându-se doar la grupa pregatitoare.
Acest lucreu face ca obiectivele generale ale acestui nivel de vârstă să se
modifice trebuind ca într-un an să fie refăcut, în cele mai multe cazuri
handicapul de instrucție (și chiar de educație) acumulat în anii anteriori.
A
treia coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o constituie schimbarea conținutului instruirii. În principiu această problemă,
esențială pentru validarea sau invalidarea în practică a valorilor și
structurilor reformei, adaptate la nivel de politică a educației, presupune
asumarea unor opțiuni și priorități fundamentale.
<DIMENSIUNILE
FUNDAMENTALE ALE EDUCAŢIEI >
specifică activităţii de formare-dezvoltare a
personalităţii.
Conţinuturile
generale ale activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii sut cele care
vizează:educaţia morală-reflectă valorile pedagogice ale binelui moral;
educaţia intelectuală-reflectă valorile pedagogice ale adevărului ştiinţific;
educaţia tehnologică-reflectă valorile pedagogice ale adevărului ştiinţific
aplicat; educaţia estetică-reflectă valorile pedagogice ale frumosului din
artă,natură,societate; educaţia fizică-reflectă valorile pedagogice ale
sportului,sănătăţii corporale,fizice.
Conţinuturile
şi formele generale ale educaţiei,conferă substanţa şi expresivitatea
Educaţia
intelectuală a preşcolarului - presupune
achiziţionarea primelor noţiuni ale muncii intelectuale în vederea cunoaşterii
realităţii şi a pregătirii în timp pentru învăţarea şcolară.Acest tip de
educaţie conţine atât o latură instructivă a procesului educaţional,care constă
în informarea copiilor,achiziţionând anumite deprinderi,cum ar
fi:hrănirea,îmbrăcarea,somnul,elemente ale citit-scrisului şi calcului
matematic,informaţii despre mediul înconjurător,cât şi latura formativă a
procesului educaţional care presupune:dezvoltarea principalelor procese psihice
ale învăţării:memoria,atenţia,gândirea.
La vârsta
preşcolară,gândirea copilului se află în stadiul preoperatoriu,cu
următoarele secvenţe:prima secvenţă se formează până la 4 ani,când gândirea
este preconceptual-simbolică,iar a doua secvenţă se formează între 4-7/8
ani,când gândirea este intuitivă deoarece se formează sub influenţa
investigaţiilor practice ale copilului.
Educaţia
intelectuală în grădiniţă presupune deschiderea cunoştiinţelor spre lume.
Educaţia
morală - scopul fundamental al educaţiei morale în grădiniţă constă în
formarea individului ca subiect moral,care gândeşte şi acţionează în spiritul
cerinţelor şi exigenţelor moralei sociale,al valorilor,normelor şi regulilor pe
care acesta le incumbă.
Educarea
caracterului copiilor preşcolari presupune realizarea a trei sarcini
fundamentale:educarea trăsăturilor pozitive de caracter(dragostea pentru
adevăr,sinceritate,curaj,modestia,încrederea în forţele
proprii,generozitatea,politeţea,prietenia,hărnicia,sentimentul
datoriei,puritatea morală),educarea însuşirilor voliţionale şi înlăturarea
defectelor de voinţă şi de caracter,lupta împotriva lor.
Educaţia
estetică a preşcolarilor - trebuie să înceapă cu sensibilizarea acestora
faţă de frumos,cu formarea simţului şi-a gustului estetic,ca mijloc de a
discerne frumosul de urât.Ei vor fi iniţiaţi în acest scop să sesizeze frumosul
din natură,din societate,din artă,să înţeleagă mesajul unei opere de artă,să
observe şi să interpreteze un tablou de pictură.
Educaţia
estetică se realizează la preşcolari şi prin intermediul educaţiei
plastice.Este locul ideal unde copilul într-un mod deosebit de plăcut primeşte
o educaţie estetică şi îşi dezvoltă gustul estetic.
Educaţia
estetică a preşcolarilor trebuie să aibă în vedere,pentru realizarea
sa,particularităţile vârstei preşcolare.
Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe
estetice dar un rol deosebit revine activităţilor de educaţie muzicală.
Muzica
impresionează de timpuriu pe copii.Ea le produce emoţii plăcute şi puternice.
Educaţia
fizică - este mijlocul de dezvoltare a personalităţii preşcolarilor,a
dezvoltării armonioase a unui corp sănătos.
Toate tipurile
de jocuri desfăşurate au drept scop,pe lângă călirea organismului şi întărirea
sănătăţii,dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor musculare,creşterea unei
bune dispoziţii.Corelaţia este ilustrată de vechiul dicton:"mens sana in
corpore sano"="minte sănătoasă în corp sănătos".Jocul este
necesar în toate activităţile de educaţie fizică la preşcolari.
Educaţia
tehnologică la preşcolari - presupune formarea unor
capacităţi,priceperi,deprinderi practice în vederea desfăşurării unei
activităţi productive.La vârsta preşcolarilor jocul este activitatea
fundamentală dar şi-n cadrul deferitelor jocuri pot fi introduse elemente de
muncă.
Prin educaţia
tehnologică,copilul preşcolar îşi achiziţionează informaţii de bază privind
lumea tehnicii,îşi cultivează creativitatea în activităţile practice din
grădiniţă şi îşi dezvoltă manualitatea,capacitatea de coordonare a mişcărilor
generale.
Finalitatile
instruirii exprima:
·
aspiratii,intentii pe termen lung.
·
orienteaza obligatoriu activitatea pedagogica
catre anumite rezultate asteptate, anticipate de catre factorii implicate: societate, institutii
specializate, indivizi.
·
urmaresc realizarea in trepte,progresiva,
dinamica a instruirii, dar de la actiuni simple, concrete, operationale, intuitive,
catre finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate( idealul educatiei),
prin intermediul altora, cu o sfera mai restransa( obiective)
·
adaptarea, in timp, a continutului finalitatilor
la modificarea valorilor promovate, conturate in dezvoltarea complexa a
societatii
·
dependenta calitatii schimbarilor in invatamant(
continut, structura, strategii, resurse)
·
modalitati variate de definire a complexitatii
finalitatilor , dupa gradul de trecere de la particular la general, de la
nivelul ideal la cel practic, real, imediat.
IDEALUL PEDAGOGIC
Idealul pedagogic defineste ,, un
model’’ determinat, in mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendente a
societatii, proiectate si realizate in plan cultural, politic, economic. El
include astfel tinta suprema sau modul perfect catre care tinde educatia si
fiecare individ in educatia sa.
Dimensiunile complementare ale
idealulul pedagogic:
·
Dimeniunea sociala vizeaza tendinta
generala de dezvoltare a societatii pe termen mediu si lung; fundamentele
filosofice si politice ale evolutiei sociale; valorile culturale si economice
angajate in diferite prospecte sociale; deschiderile institutiilor sociale spre
(auto)perfectionare.
·
Dimensiunea psihologica se refera la tipul de personalitate care corespunde
tendintei generale de evolutie a societatii; tipul de invatare sociala, bazat
pe cunostinte fundamentale, cu grad de aplicabilitate si adaptabilitate maxima;
substratul motivational al (auto)realizarii umane.
·
Dimensiunea pedagogica se refera la posibilitatile de care dispune
sau cu care va trebui investita actiunea educationala pentru a putea pune in
practica acest ideal.
Rolul idealului educational:
·
Realizeaza jonctiunea intre ceea ce este si
ceea ce trebuie sa devina omul in procesul educatiei.Daca cerintele
idealului sunt in contradictie cu aspiratiile generale ale societatii sau
depasesc posibilitatile de realizare ale educatiei, atunci acel ideal are un caracter
utopic, iar daca cerintele si exigentele sale se afla sub acest nivel, idealul
inceteaza de a exercita un rol stimulator asupra educatiei. Valoarea pedagogica
a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l
stabileasca intre realitate si posibilitate.
·
Din perspectiva teleologica, idealul
pedagogic reprezinta o sinteza intre idealul social, care vizeaza tipul de
societate proiectat pe termen lung, si idealul psihologic, care vizeaza tipul
de calitate superioara a personalitatii umane, corespunzator proiectului social
elaborate pe termen lung.
·
Din perspectiva axiologicala, idealul
pedagogic reprezinta un reper managerial prioritar, fundamental pentru
(re)proiectarea,(re)organizarea,(re)implementarea activitatii de educatie la
toate nivelurile sistemului si procesului de invatamant.
SCOPUL
Scopul este un obiectiv fundamental, cu
grade diferite de generalizare, care desemneaza schimbari observabile si
masurabile la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.
Scopurile actiunii
instructiv-educative pun in evidenta:
- Orientarile strategice ale procesului de invatamant, prin realizarea finalitatilor educative, pe nivele de formare, scolarizare, sub forma unor rezultate asteptate de ideal
- Deciziile luate pentru realizarea idealului, prin curricula scolara
- Arata directia actiunii, strategia generala, proiectarea actiunilor
- Fata de ideal, scopurile stabilesc intentii, aspiratii pe termen mediu, cu un grad de generalitate, in actiuni determinate, anticipand etape si operatii, echilibrand aspectele informative-educative ale procesului de invatamant
- Modul de planificare, organizarea instructiei si educatiei scolare cu precizarea rezultatelor pe etape( cicluri scolare), cu prevederea continuturilor, cu indicarea resurselor necesare.
OBIECTIVELE PROCESULUI DE
INVATAMANT
Obiectivele procesului de invatamant
continua drumul de concretizare, detaliere , specificare a scopurilor in plan
actional bine delimitat, pe termene variate( scolaritate, ciclu curricular, an
scolar, predarea-invatarea unei discipline, a unei teme, capitol, lectii,
secvente).
Obiectivele didactice sunt enunturi
care dau expresie intentiei de a determina o schimbare in personalitatea
elevului ca urmare a implicarii sale in activitatea de predare –invatare.
Acestea desemneza schimbari generale sau particulare proiectate in mod
intentionat, observabile si masurabile si au grade diferite de generalitate.
Functiile pe care le indeplinesc obiectivele:
- Functia de orientare valorica a procesului didactic
- Functia de reglare a procesului de invatamant
- Functia de anticipare a rezultatelor scolare
- Functia evaluativa
Obiectivele pedagogice implica o structura
ierarhica care include trei trepte de organizare, specifice finalitatilor
educationale microstructurale:
- Obiectivele generale ale procesului de invatamant vizeaza ,, scopurile’’ sau ,,telurile’’ care orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe toata perioada scolaritatii, integrand diferite produse partiale sau specifice realizate in timp si spatiu, la nivelul instruirii formale, nonformale, informale.
- Obiective de generalitate medie vizeaza ,, scopurile’’ sau ,, telurile’’ unor niveluri, forme, discipline specifice de instruire care pot fi ,, semioperationalizate’’ prin actiuni ale tuturor cadrelor didactice din domeniul respective, care angajeaza: anumite parti ale materiei de invatat( capitole, subcapitole) si anumite posibilitati de evaluare sumativa-cumulativa a cunostintelor, deprinderilor, strategiilor assimilate la diferite intervale de timp.
- Obiectivele operationale vizeaza ,,telurile’’ sau ,, tintele ‘’ concrete ale fiecarei activitati didactice realizate de elevi sub conducerea manageriala a cadrului didactic, pe secvente de timp exacte care valorifica resursele interne si externe ale invatarii disponibile in situatia respective
CLASIFICAREA OBIECTIVELOR SI A
NIVELELOR DE ANALIZA A ACESTORA
A )Dupa gradul de generalitate:
1.Obiectivele pedagogice generale
2.Obiectivele pedagogice
specifice
3.Obiectivele cadru.
4.Obiectivele de referinta
5.Obiectivele operatioanele(
performative)
B) Dupa continutul psihologic
1.Obiective cognitive
2.Obiective afective.
3.Obiective psiho-motorii
C) Dupa tipul
de comportament asteptat:
1.Obiectivele pedagogice de
competenta
2.Obiective pedagogice de
performanta
D) Dupa durata
de realizare:
1.Obiective
pe termen lung
2.Obiective
pe termen mediu
3.Obiective
pe termen scurt
Educatia scolara este
ghidata de finalitati, scopuri si obiective..Obiectivele
educationale sunt enunturi‚cu caracter finalist care dau expresie intentiei
elevului ca urmare a implicarii acestuia într-o activitate de
predare-învatare.A operaţionaliza un obiectiv pedagogic înseamnă a transpune
rezultatele aşteptate de elevi în urma unei instruiri, în termeni de operaţii
şi acţiuni, sau alte manifestări observabile şi măsurabile, adică specificarea
în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi ce vor fi capabili elevii să
facă la încheierea unui proces de predare învăţare.A
operaţionaliza înseamnă a efectua două operaţii indispensabile:
- Derivarea din obiective generale a unor obiective concrete, specifice;
- Traducerea efectivă a acestora în planul acţiunii şi aplicaţiei directe, adică în comportamente observabile.
Ca urmare, fiecare obiectiv stabilit de
profesor va trebui să desemneze un rezultat aşteptat al instruirii în termeni
de operaţii sau acţiuni pe care le aşteaptă din partea elevilor.
O activitate de operationalizare eficienta ia in
considerare urmatoarele functii specifice obiectivului:
-functia de anticipare a rezultatelor invatarii
-functia de orientare valorica
-functia de reglare si autoreglare
Conditii ale
operationalizarii:
- Activitatea de operationalizare presupune utilizarea unui verb cuantificabil,operational care indice o modificare la nivel comportamental.Este indicat a nu se utiliza verbe intelectuale si a nu se utiliza doua verbe intr-un obiectiv.
- Enuntarea conditiilor,a situatilor care determina modificarea asteptata.Obiectivul se refera la activitatea elevului si nu a profesorului si nu se recomanada a se formula mai mult de cinci obiective intr-o activitate didactica.
- Enuntarea nivelului de reusita a elevilor deci profesorul trebuie sa cunoasca performanta minima a clasei/elevilor.
Prin operationalizarea obiectivelor se reuseste:
- o orientare mai buna în instruire în alegerea metodelor,a experientelor
de învatare;
- eliminarea interpretarilor subiective;
- garantie pentru respectarea finalitatilor educationale asumate;
- o optima evaluare;
- o sporire a responsabilitatii profesionale a cadrului didactic.
Desi cea mai mare parte a obiectivelor poate fi operationalizata, totusi
exista si obiective ce raman în afara acestui proces de masurare si observare:
- creativitatea;
- independenta gandirii;
- sensibilitatea artistica;
- convingerile.
-CONCLUZII-
In ceea ce priveste strict analiza si definirea conceptelor,finalitatea
educationala desemneaza mutatii ,ameliorari si perfectionari in formarea omului ca personalitate.Aceasta
finalitate educationala se fragmenteaza in idealuri,scopuri si obiective
educationale,care la randul lor sunt in amanunt dezbatute in carti si tratate de pedagogie si
psihologie.
Discutand insa la un mod mai concret de analiza a acestora ,nu doar din
perspectiva teoretica,imi permit sa trag unele concluzii rezultate tocmai din
contactul cu cei mici,zi de zi.
Este mult mai greu sa aplicam in practica curenta toate aceste
cunostinte teoretice de care
dispunem.Formarea imaginii de sine a copilului se face prin raportarea
permanenta la lumea din jur iar copiii au nevoie de modele pozitive sau
negative cu care sa se identifice sau sa se compare.
Scopul suprem al educatiei ,idealul educational al societatii
contemporane,il reprezinta formarea integrala,autonoma si creativa a
personalitatii.Cadrul didactic,prin munca si strategiile utilizate la clasa
este responsabil de formarea si dezvoltarea capacitatiilor si competentelor,fie
acestea de integrare,functionale,de relationare,de reflectie etc.
Dezvoltarea gandirii narative a copilului este esentiala in dezvoltarea
personalitatii lui,de aceea putem spune ca identitatea fiecarei persoane este o
suma de naratiuni.Astfel,pierderea brusca a “lumii de poveste a copilariei”duce
la pierderea startului formarii omului ca personalitate individuala.Scopurile
si obiectivele trebuie corect formulate,respectand o serie de conditii (ex.sa
fie centrate pe continutul esential,sa desemneze o schimbare asteptata a
comportamentului ,sa fie formulate intr-o succesiune logica etc.).Ele exprima
anticipat rezultatele asteptate in urma procesului de instruire si formare a
personalitatii elevilor,cu rolul de a orienta si dirija procesul de
predare-invatare-evaluare.
Intotdeauna parintii au fost responsabili de cei sapte ani de acasa .Mai
nou insa educatia din familie trebuie completata cu cea din cadrul formal inca
de la varste fragede (2-3 ani)pentru ca educatia data in acest timp trebuie sa
serveasca ca baza morala pentru tot restul vietii.Evident simplu de spus,greu
de facut.
Cresterea unui copil cu valori morale puternice este o provocare
datorita societatii in care traim.Datorita mass-media copiii nostrii primesc
informatii pe care in mod normal ar trebui sa le afle la o varsta mai
tarzie.Mai este oare posibil sa crestem copiii cu acele valori morale
puternice pe care am vrea sa le aiba
de-a lungul vietii?Raspunsul este DA!Acestea sunt valorile pe care parintii si
educatorii nostri ne-au invatat atunci cand eram mici.Acest lucru inseamna sa
ne ghidam dupa valorile inspirate de catre ei;pentru a le descoperi insa este
nevoie de cinci lucruri de care sa fim
constienti:
·
Mai intai trebuie sa ne cunoastem pe noi insine
,pentru ca mai apoi sa putem invata pe altii ce credem ca este important in
viata.Punandu-ne intrebari precum:”Ce este mai important pentru
mine:satisfactia la locul de munca sau banii?”sau”Cat de importanta este
educatia pentru mine?”si incercand sa le gasim raspuns ne indreptam spre
aflarea valorilor pe care noi le pretuim cel mai mult.
·
Trebuie sa avem intotdeauna grija la ce spunem
deoarece vorbele noastre au o putere foarte mare asupra copiilor,doar prin
intermediul cuvintelor putand sa-I determinam sa actioneze si sa se comporte
conform cerintelor noastre.Copilul este tentat sa imite adultul si din aceasta
cauza trebuie sa fim pentru ei niste modele de conduita si un sprijin
permanent.
·
Alaturi de vorbe trebuie de asemenea sa ne
controlam si actiunile.A fi educator echivaleaza intr-o anumita masura cu
responsabilitatea de a fi parinte(chiar si unul spiritual)iar acest lucru este
o meserie cu norma intreaga.
·
A disciplina nu inseamna a le trage o palma la
fund sau nu atunci cand sunt neascultatori.Inseamna sa le punem anumite
limite si sa nu ne lasam intimidati de
ei.Toata lumea invata din greseli si din aceasta cauza trebuie sa ne dea de
gandit comportamentul lor inadecvat pentru a ne da seama unde am gresit si sa
ne putem corecta.
·
Nu in ultimul rand trebuie sa ne stabilim
prioritatile si sa le reinnoim de fiecare data cand este nevoie,pentru ca a fi
deschisi la nou inseamna posibilitatea de a ne imbogati orizonturile de cunoastere.
Finalitatile educatiei reprezinta de fapt asteptarile pe care le avem de
la cei mici intr-o anumita secventa de invatare.Idealurile sunt generale,mai
abstracte,reprezentand asteptarile supreme,pe termen lung,la care noi tintim sa
se indeplineasca.Insa pentru ca o activitate sa fie una de success si pentru ca
o comunicare didactica sa fie cat mai eficienta depinde doar de cadrul didactic
si de modul lui de actiune cu cei mici.
Eficienta unei secvente de invatare incepe cu o buna planificare a ei si
anume cu stabilirea clara a scopurilor si a obiectivelor .Daca noi nu suntem constienti de lucrurile ce ni
le propunem sip e care urmarim sa le atingem atunci cum vom putea face o
evaluare a produsului muncii noastre?Tocmai prin feed-back-ul primit de la
receptor,in cazul nostru de la
copii,putem stabili daca am transmis cu success cunostintele noi si mai important:daca acestea au fost
filtrate prin intermediul personalitatii fiecaruia pentru a putea sa si le
insuseasca si la nevoie sa le
reactualizeze.
Fiecare copil este diferit iar
acest lucru este exact ce il face sa fie special.Insa toti au nevoie de
dragoste,de securitate,hrana buna si de exercitiu,adica de cunoastere.Toti
copiii cresc si se dezvolta dupa acelasi model.Ceea ce difera este ritmul
personal al fiecaruia.”Mai repede” nu inseamna neaparat “mai bine.”De aceea
cand stabilim scopurile si obiectivele unei activitati trebuie sa tinem cont de
nivelul de dezvoltare fizica si intelectuala al clasei la care lucram pentru ca
asteptarile noastre sa fie realiste.Nu este de ajuns sa schitam pe hartie
expectantele pe care le avem de la cei mici ci sa fim constienti de nivelul de
pregatire fizica si intelectuala pe care acestia il pot atinge.Un copil poate
parea mai avansat intr-un plan si mai putin in altul.
Adesea uitam ca un copil este o persoana integral si cand vorbim de
maturizarea lui se iau in consideratie numai achizitiile intelectuale.Trebuie
amintit insa ca in acesti ani timpurii dezvoltarea sociala si emotional a
copilului este la fel de importanta ca si cea fizica si intelectuala.
Copiii mici sunt extreme de impresionabili.Felul in care sunt tratati
determina modul in care ei se vor comporta.Ca educatoare reprezint persoana in grija careia este lasat
copilul,avand o mare influenta asupra lui si ajutand la modelarea viitorului
acestuia.Copiii au nevoie de un mediu stimulator si plin de bucurie.Pentru aceasta,cadrul
didactic trebuie sa cunoasca fiecare copil,familia sa si mediul din care
provine.In caz contrar,expectantele pe care le avem de la ei s-ar putea sa
depaseasca nivelul lor de trai.
Indeplinirea obiectivelor propuse intr-o activitate depinde si de modul
de organizare a acesteia dar si de modul de actiune a cadrului didactic.Dupa
parerea mea trebuie respectate unele cerinte primordial in lucrul cu copilul:
·
Sa fim blanzi cu copiii
·
Sa ii tratam cu respect(daca vrem sa primim
respect)
·
Sa nu ridiculizam copilul indifferent de motiv
·
Sa fim corecti fata de copii
·
Sa raspundem la intrebari cu onestitate si in
conformitate cu varsta lor
·
Sa ne indeplinim intotdeauna promisiunile
facute!!!!!
Un bun exemplu al
celor afirmate mai sus l-am regasit intr-o poezie scrisa in anul 1954 de
Dorothy Law Nolte:
“Daca un copil traieste in mijlocul
criticilor,
Invata si el sa condamne.
Daca traieste intr-o lume ostila,
Invata sa se razboiasca.
Daca traieste inconjurat de fricosi,
Invata si el sa se teama.
Daca un copil traieste in vesnica
mila,
Invata sa se autocompatimeasca.
Daca traieste intre cei ce l-au ras,
Invata sa fie timid.
Daca un copil traieste intre gelosi,
Invata ce inseamna invidia.
……………………………………………………………….
Daca traieste inconjurat de iubire,
Invata sa iubeasca si el.
Daca traieste intr-un mediu ce
daruieste,
Invata ce este generozitatea.
………………………………………………………………….
Daca un copil traieste inconjurat de
prieteni,
Invata ca este placut sa traiesti in
aceasta lume.
Daca sufletul tau este senin,
Copilul tau va castiga pacea mintii.
CE ANUME INVATA
COPILUL TAU??
Pentru toti copiii
pe care ii avem in grija importane este sentimentul de siguranta,deoarece
pentru multi gradinita este prima experienta in afara casei.Disciplina implica
ghidarea si directionarea comportamentului lor.Copiii au nevoie de asemenea de
libertate,dar intre anumite limite.Nu in ultimul rand apropierea de ei ocupa un
rol primordial in comunicarea eficienta.Educatoarea trebuie sa aiba permanent
grija de ea atat fizic cat si psihic pentru a fi plina de energie.Aceasta
forta,intovarasita de calm si de simtul echilibrului fac di cadrul didactic
persoana potrivita pentru a le oferi copiilor un an scolar stimulator si plin
de roade.
Bibliografie:
1. Cristea,Sorin,
Finalitatile educatiei ( in Pedagogie), vol.I, Editura Hardiscom, Pitesti, 1996.
2. Cristea,
Sorin, Obiectivele pedagogice ale procesului de invatamant( in Pedagogie) ,
vol.II, Editura Hardiscom, Pitesti,
1997.
3. Cucos,
Constantin, Finalitatile educatiei, Editura Polirom, Iasi, 1996.
4. Nicola,
Ioan,Tratat in pedagogie scolara,Editura Aramis, Bucuresti, 2003.
5. Ionescu,
Miron, Radu, Ion, Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu