Célestin
Freinet (15 octombrie 1896, Gars, Alpes-Maritimes - 08 octombrie 1966) a fost
un pedagog francez remarcabil și reformator educațional.
Célestin
Freinet s-a născut în Provence ca al cincilea din cei opt copii. Zilele sale de
şcoala au fost profund neplăcute pentru el, acestea afectând metodele sale de
predare și dorința de reformă. În 1915 a fost recrutat în armata franceză și a
fost rănit la plămâni, experiență care a condus la devenirea unui pacifist
ferm.
În
1920, el a devenit un învățător elementar în satul Le Bar-sur-Loup. Aici a început
Freinet să-şi dezvolte metodele sale de predare. În 1926 s-a căsătorit cu Elise
Lagier.
În 1923
Freinet a cumpărat o tipografie, inițial pentru a ajuta cu învățătura sa, însă
de la leziunile pulmonare a fost dificil pentru el să vorbească perioade lungi
de timp.
Prin
intermediul acestei prese, a tipărit texte și ziare gratuite pentru elevii săi.
Copiii aveau rolul de a compune propriile lucrări pentru presa, să discute și
să le editeze ca un grup, înainte de a le prezenta ca un efort de echipă.
Ziarele
au fost schimbate cu cele de la alte școli, iar treptat aceste texte au
înlocuit manualele convenţionale.
Freinet a
creat Sindicatul Cadrelor Didactice C.E.L. (Coopérative de l'Enseignement laic)
în 1924, din care a apărut Mişcarea Şcolii Moderne (Mouvement de l'École
Moderne ). Scopul CEL a fost de a schimba educația publică din interior, cu
cooperarea profesorilor.
Metodele
de predare ale lui Freinet au fost în contradicție cu politica oficială a
Consiliului Național de Educație, el dându-şi demisia în 1935, pentru a începe
propria școală în Vence.
Freinet
se integrează cu particularităţile lui, mişcării pedagogice franceze care, iniţiate
de către Robin şi Demolins,aveau să continue cu activitatea lui Cousinet şi
Profit,contemporanii săi.Pe lângă netolerarea metodelor tradiţionale,comună
tuturor specialiştilor pedagogici şi “şcolii noi”, găsim întradevăr la Freinet
o mai mare conştientizare a raportului şcoală-societate,care eliberează şcoala
de elementul abstract ce nu a fost ocolit de câteva “şcoli noi” şi în special,
găsim o revendicare neretorică a profesorului de ciclu elementar-“primar”
căruia îi era încredinţată deloc uşoara sarcină de a aduce la îndeplinire
reforma educativă.
După
1989,o a doua formă de învăţământ alternativ propusă sistemului tradiţional
este Pedagogia Freinet.
Esenţa
pedagogiei Freinet va avea în centrul său individual a actului educaţional precum
şi relaţiile interumane.
În acest
caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare
educaţiei, asigurarea şi menţinerea climatului de încredere,precum şi
cultivarea încrederii în părerile celorlalţi.
Principiile
pedagogiei Freinet
Pedagogia Freinet este o şcoală modernă care pregăteşte
copii de azi să trăiască în lumea de mâine şi e fondată pe valori universale:
responsabilitate, autonomie, cooperare, întrajutorare. Este centrată pe copil
luând în considerare cele trei componente ale personalităţii sale: unicitate,
diversitate, globalitate.
De aici decurg cele patru principii ale alternativei
pedagogice Freinet :
1.
Pedagogie
centrată pe copil
“Veţi fi la nivelul copiilor. Îi veţi vedea cu
ochi, nu de pedagog şi de şef, ci cu ochi de om şi de copil şi
veţi reduce imediat, prin acest fapt, distanţa periculoasă care există, în
clasele tradiţionale, între elev
şi profesor” spune Freinet.
Coborât de la catedră, profesorul este mai
prezent şi mai important, căci el trebuie să creeze neîncetat. El nu mai are
alte mijloace de a se impune decât iradierea persoanei sale, credibilitatea,
valoarea sa.
Educatorul urmează să se adapteze la trebuinţele
copilului, să ia în considerare interesele şi înclinaţiile sale. Învăţătorul
ajută şi nu controlează, ameninţă, atenţionează, sau pedepseşte.
2.
Pedagogia
muncii motivate
Educaţia trebuie să-şi găsească motorul
esenţial în muncă creatoare, liber aleasă şi asumată. În cucerirea autonomiei
fiecare trebuie să inveţe să-şi fixeze singur obiectivele, în loc să aştepte
să-i fie mereu impuse din exterior.
Aceasta trebuie să aibă drept
punct de plecare copilul real cu nevoile sale fireşti, efortul celui educat
fiind comparat cu respiraţia voluptoasă a aerului sonor „al unei dimineţi de
primăvară”. Şcoala trebuie să asigure continuitatea cu valorile trecutului.
3.
Pedagogie
personalizată
Munca
individualizată este una din tehnicile de învăţare ale pedagogiei Freinet care
vizează plasarea copilului în centrul sistemului educativ, ţinând seama de
achiziţiile sale, de ritmurile şi de capacitatea sa de a deveni actor al
propriei învăţări.
Copilul nu va fi supus modelelor prestabilite, ci
acceptat ca atare, cu
personalitatea lui.
4.
Pedagogie
a comunicării şi a cooperării
Libera exprimare nu
este invenţia unui elev
deosebit de creativ, ea este manifestarea însăşi a Vieţii. Libera exprimare
pedagogică trebuie să permită fiecăruia să-şi redea sentimentele, emoţiile,
impresiile, cugetările, îndoielile. Toţi copiii, dacă n-au fost încă
descurajaţi, percep nevoia şi dorinţa de a se exprima, de a comunica între ei
cu instrumentele de care dispun
(vorbirea,
scrisul, desenul etc).
Tehnicile pedagogiei Freinet
Pedagogia Freinet îşi propune să contribuie la
construirea unei şcoli dinamice,active,moderne,folosind tehnici şi procedee
simple ,la îndemâna oricui.
În accepţiunea lui
Freinet,tehnicile educative sunt un
ansamblu de instrumente materiale şi procedee didactice care pot ajuta copilul
în procesul de formare .Ele, neprovenind din cercetări teoretice,ci din
experimentarea directă a celor care
lucrează în cadrul şcolii,permit modificarea şi îmbogăţirea lor. Introducerea mai multor tehnici didactice
contribuie la optimizarea relaţiei învăţător-elev
Toate tehnicile pot fi
utilizate cu succes la toate clasele din învăţământul tradiţional, nu numai în
clasele Freinet.
Aceste tehnici sunt :
·
Textul liber- promovează ideea de a acorda elevului o nelimitata libertate de exprimare
si manifestare.”Un text liber este,aşa cum indică numele,un text pe care
copilul îl scrie în mod liber,când are chef să-l scrie şi pe tema care îl
inspiră”.(C. Freinet)
·
Jurnalul şcolar- este un mijloc de exprimare, care respectă libertatea de opinie, pentru
că publică ceea ce gândesc copii.Este totodată un mijloc de comunicare, de
socializare şi de formare civică,şi nu în ultimul rând un mijloc de învăţare.
·
Corespondenţa şcolară- permite deschiderea şcolii spre viaţă, lărgirea
câmpului de relaţii afective, permite copilului să se construiască.
·
Ancheta documentară- este o tehnică complexă de învăţare. Pentru realizarea
ei se parcurg mai mulţi paşi: precizarea temei şi a modului de abordare, partea
de cercetare, prelucrarea informaţiei, bilanţul fiecărei etape, realizarea
formei finale.
·
Exprimarea plastică
·
Exprimare corporală
Instrumentele pedagogiei Freinet
În
cadrul alternativei Freinet, instrumentele reprezintă toate materialele şi
mijloacele care se utilizează în activitatea didactică. Rolul lor este de a
scoate elevul din constrângerea relaţiei elev-dascăl şi fac posibilă o relaţie
triunghi (elev-dascăl- instrument) ce implică dispariţia poziţiei faţă în faţă
între elev şi dascăl .
Tipologia instrumentelor:
1.
Instrumente de învăţare : pentru elevi (fişe autocorective, manuale şcolare,
exerciţii); pentru dascăl (cărţi , reviste, casete , strategiile de formare).
2.
Instrumente de cercetare documentară : pentru elevi (dicţionare, enciclopedii,
biblioteca clasei , albume, reviste); pentru dascăl( cărţi, reviste pedagogice,
enciclopedii, instrumente oficiale, bibliografii);
3.
Instrumente de gestiune: pentru elevi (plan| bilanţ de muncă, orar, fişe ghid ,
planificări ); pentru dascăl (planificare , jurnalul de bord , plan de muncă
colectiv, orar );
4.
Instrumente de evaluare : pentru elevi (bilanţuri ,scări de competentă , teste,
brevetul ,cărticica elevului ),pentru dascăl (carte pentru munca educativă
,teste etalonate naţional );
5.
Instrumente de comunicare : pentru elevi(jurnalul şcolar ,scrisori, poşta
electronică ,fax , internet, consiliul clasei ,cutia cu intrebări );pentru
dascăl (buletin oficial ISJ sau MEC, scrisori, poşta electronică ,telefon, fax,
internet );
6.
Instrumente de declanşare :pentru elevi (instrumente de învăţare ,bancă de foto
sau imagini ); pentru dascăl (cărţi, reviste , casete );
7.
Instrumente de reglare : pentru elevi (afiş cu regulile clasei ,regulamentul
şcolii,planificarea competenţelor ),pentru dascăl (cartea albă a şcolii-regulamentul
de ordine interioară, regulile clasei);
8.
Instrumente pentru crearea autonomiei : pentru elevi (fişe ghid ,clasor de
activităţi personale şi evaluări ,plan de muncă ).
În
pedagogia Freinet notele sunt înlocuite cu: grile de evaluare bipartite elev –dascăl, centuri de culoare, scări de
competenţe ,bilanţuri , sistem de brevete. Deoarece realizează programa şcolară
,elevii primesc şi teste de control ,care nu au ca scop sancţionarea greşelilor
,ci informarea asupra progreselor elevilor şi decernarea certificatului necesar
societăţii şi recunoscut de aceasta.
Bibliografie:
·
“Pedagogia Freinet.Un demers inovator” ,
Mihaela Rădulescu, Editura Polirom Iaşi (1990) ;
·
“Dezvoltări teoretice şi instituţionale
în alternativele educaţionale”,Horaţiu Catalano (coordonator),Editura Nomina,2011;
·
“Freinet
şi tehnicile sale”, Pettini Aldo,ed. CEDC, 1992 ;
·
,,Le Nouvel Educateur’’-Revistă de Pedagogie
Freinet, nr. 17, 84, 92, 94, 101, 104 ;
·
Stanciu Mihai, ,,Reforma conţinuturilor
învăţământului”, Polirom, Iaşi, 1999 ;
·
,,Dicţionar
de pedagogie”,
EDP, Bucureşti, 1979;
·
www.wikipedia.com
Autori:
Peteleu Cristina Ionela
Halmaghi Anca
Costin Valentina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu